Category Archives: 16

Perfect.


Dacă am fi piese de puzzle

Ne-am potrivi perfect.

Și dacă tu ai fi o întrebare

Eu aș fi răspusul corect.

 

În șah, tu ai fi regele

Iar eu aș fi regina

Dar uneori tu ești doar boul

Iar eu cretina.

 

Dacă renunț, tu spui :

N-am terminat!

Chiar dacă trebuia

Tu n-ai plecat.

 

Dacă ai fi un cântec

Eu te-aș cânta

De-aș fi apus de soare

Tu m-ai fotografia.

 

Iar dacă lumea ar fi

Doar ură și război

Am înfrunta-o amândoi.

Dacă soare nu ar mai fi

Tu ai fi lumina ce răsare în fiecare zi.

Dacă am fi două cuvinte,

Noi am rima.

 

Dacă aș fi un personaj

Tu ai fi jumătatea mea.

 

Și aș vrea să țip de bucurie

O lume-ntreagă aș vrea să știe.

Și chiar dacă nu le-ar păsa

Tu ești al meu, eu sunt a ta!

Advertisements

Nebunie curată


De ce trebuie să fii tu cel care mă lasă cu ochii-n soare?

De fiecare dată îmi zâmbeai și mă priveai din cap până-n picioare.

Eși nesimțit și încăpățânat la fel ca mine.

Probabil de aia îmi place atât de mult de tine.

Eram nervoasă iar tu m-ai calmat,

Când m-ai supărat tot tu m-ai căutat.

M-ai făcut să te urăsc apoi să te iubesc.

Cu toate astea nu vreau să te rănesc.

Te vreau pentru că nu pot ajunge la tine,

Iar tu îmi spui că nu știu ce-i cu mine.

Mă faci ciudată, dificilă

Mă mir cum de nu ți se face silă.

Te-am alungat de-atâtea ori.

Ți-am spus : „Ești prost și vreau să mori!!!”

Tu râdeai, eu te priveam curioasă,

Apoi spuneai că-ți place când sunt furioasă.

Te enervez și pleci grăbit

Și ne certăm dintr-un nimic.

Și te întorci și vrei să mă prefac,

Că nu știu ce s-a întâmplat.

Ești un cretin și știi prea bine

Dar sunt nebună după tine,

Dar nu îți spun mai bine tac,

Că ți se urcă iar la cap.

Bucăți din ce a mai rămas


Ne vom înceca

In propriul nostru râu de lacrimi.

Ne vom tăia

In cioburile inimilor frâne.

Ne va surge sânge

Când ne vom pierde în multime.

Ne vom aminti

Când ne vom vedea firele de

păr cărunte.

Greselile noastre le vom

Ierta prin iertare.

Vom fi săraci când vom

Avea toată lumea la picioare.

Vom alina surâsul

Când ne va pufni plânsul.

Suntem scalii propriilor sentimente

Uitam să mai avem regrete

Furăm din sufletul celui de lângă noi

Ca să parem că suntem doi.

Suntem cioburile pierdute

De toate inimile frânte

Doar lacrimile ne pot lipi la loc

Dar totul ține de noroc.

Vom pierde sensul existenței

E metamorfozată acum în secvențe,

Totu-i un haos, un calvar,

Doar fiindcă am refuzat un dar.

Iubirea pură-i acum venin

Cât mai aproape și e-un chin

Ne injectăm singuri durere,

Și toate astea din plăcere.

Morfina pentru suferință

Se află-n doza de durere.

Noi numai credem în credință

Efectul secundar te pierde.

Ne căutăm un suflet nou

Îl căutai în trupul tău

Trebuie să ai grija de-un suflet pur,

Să nu se frângă și să fie scrum.

Noi am aflat ce-i durerea

Căci am iubit orice a fost,

Nu a contat cât a durat,

Nu mai am sufletul curat. 

Advertisements