Who do you think you are?


Advertisements

Bucăți din ce a mai rămas


Ne vom înceca

In propriul nostru râu de lacrimi.

Ne vom tăia

In cioburile inimilor frâne.

Ne va surge sânge

Când ne vom pierde în multime.

Ne vom aminti

Când ne vom vedea firele de

păr cărunte.

Greselile noastre le vom

Ierta prin iertare.

Vom fi săraci când vom

Avea toată lumea la picioare.

Vom alina surâsul

Când ne va pufni plânsul.

Suntem scalii propriilor sentimente

Uitam să mai avem regrete

Furăm din sufletul celui de lângă noi

Ca să parem că suntem doi.

Suntem cioburile pierdute

De toate inimile frânte

Doar lacrimile ne pot lipi la loc

Dar totul ține de noroc.

Vom pierde sensul existenței

E metamorfozată acum în secvențe,

Totu-i un haos, un calvar,

Doar fiindcă am refuzat un dar.

Iubirea pură-i acum venin

Cât mai aproape și e-un chin

Ne injectăm singuri durere,

Și toate astea din plăcere.

Morfina pentru suferință

Se află-n doza de durere.

Noi numai credem în credință

Efectul secundar te pierde.

Ne căutăm un suflet nou

Îl căutai în trupul tău

Trebuie să ai grija de-un suflet pur,

Să nu se frângă și să fie scrum.

Noi am aflat ce-i durerea

Căci am iubit orice a fost,

Nu a contat cât a durat,

Nu mai am sufletul curat. 

Ellie și școala


Gălăgie. Gălăgie și aglomerație. Aaa și stres. Destul de mult stres.

Dacă cineva vă va spune vreodata că adevăratele greutăți le veți întâmpina abia după ce terminați scoala nu creți nimic.

Acei oameni sunt cei care au uitat cu e să fii elev. Acei oameni sunt cei care îl liceu au jucat poker sau în loc să învețe erau la petreceri. Pentru ei acea perioadă era frumoasă și dacă nici până acum nu au realizat că a fost greși, că și-au pierdut șansa de a trăi, atunci ar trebui să își privească încă odată viața de după terminarea scolii…Pentru aceea este refleția lor și a copilării și tinereții lor.

Greutățile din viața noastră sunt invers propoționale cu felul în care trăim.

Ellie se privi în oglindă înainte să iasă pe usă. În drum spre școală se gândi că anul ăsta va fi altfel. Pentru că a înteles în sfârșit că de acolo înveți lucruri pe care profesorii nici nu intenționează să te învețe. Înveți despre oameni, înveți să-i tolerezi și să-i apreciezi pentru că oriunde te duce viața în final vei fi înconjurat de ei.

Școala e grea. Dar poate fi și distractivă.

Viața e grea. Dar poate fi și disctactivă.

Un început de an scolar plăcut tuturor.

I can only think of us


 

Yes, I know it’s been a while

But I just can stop

And I know you may be smiling

But I’m not.

 

Well, I wait and hope you’ll be there

When I need you the most.

 

I can only think of things that bring us close.

 

No, it’s not the first time I’ve been here

And it’s not like I don’t know,

But you seemed happy to see me

And you put quit of a show.

 

Well, I don’t know what happened then

When it was just the two of us.

 

I can only think your mind I’m gonna crass.

 

You’re so beautiful to me

I hope someday you’re gonna see

How much you’ve meant to me

You, perfect angel full of glory.

Long gone



I think I really saw you when we talked that day

When it was just the two of us and it felt more than okay

I looked at you and saw that we both love in the same way

And how we lost ourselves along the way…

 

We talked for hours on and on,

I felt my past was dead and gone

I thought we had something, till I realized

That may have been a game that just began.

 

I fell for you to quick to even realize

I couldn’t be part of your complicated life.

I wish I could tell you all on the phone,

But you’re miles and miles away gone..

And I just can’t move on..

How can I ever love again



How can I ever love again

When everytime I had to feel

No one knew then

How badly I fell.

Come back and pick me up,

I wish that I could make it stop

The pain, yes, the pain is rough

Only you can make it stop.

Around the world if I could go

Up to the moon or down below,

No one should know I loved you so

It hasn’t been so long ago.

Not many people really see

How beautiful you are for me,

How I will live just loving you

I wish you would have done that too.

Tagged , ,

Homeless



I know how much I have before you go

But I still just want to let you know

Doesn’t matter how far you fly

This isn’t the last good-bye.

Call me up when you get there

Let me know that you still care

Sent a smile around a heart

Make me feel I’m still a part

Of your homeless heart.


Ellie și prietenia pierdută


Definiți prieten.

Apoi definiți un prieten pierdut.

Definiți o prietenie pierdută.

Dacă ați reușit sunteți mult mai norocoși decât Ellie. Ea încă nu a găsit o explicație pentru ce i se întâmplă sau pentru cum s-a terminat.

Sigur, regretă că a pierdut o persoană apropiată ei dar totuși se întreabă dacă nu cumva prietenia lor se îndrepta doar spre cealaltă persoană.

Ea își amintește și zilele bune dar și pe cele rele și din păcate erau mai multe rele. Uneori o privește…Acea persoană care a devenit acum un necunoscut pentru ea. Și nu mai simte nimic. Nici regret, nici tristețe dar nici dorința de a încerca din nou. Pentru că nu vede nici o schimbare. E aceeași.

Iertare? Ellie a iertat-o cu mult timp în urmă nu e vorba de asta.

Prieten, definiție – persoană pe care o apreciezi pentru ceea ce este, care este lângă tine când ai nevoie și lângă care poți petrece momente frumoase.

Poate că încă ar mai putea…dar cea mai importantă tresătură – aprecierea față de acel prieten, nu mai este.

Ellie schiță un zâmbet și trecu mai departe.

Ellie şi copilăria


În general se vorbește despre copilărie ca despre o comoară de mult pierdută. Este adevărat. Dar ceea ce face copilăria o perioadă atât de memorabilă sunt anumite fragmente, secvențe ce ne rămân întipărite în minte și în suflet.

Ellie privea din leagăn lumea dintr-o altă pespectivă. Părul ei, lung, blond și ondulat îi venea în față. Auzea țipetele copiilor și râsetele lor când alergau prin parc.

Soarele o mângânia pe obraz blând și acum își aminți de acel loc, de acele momente.

Acum stătea în locul unde se afla cândva leagănul…era doar praf. Nimic în jur, liniște și praf. Și totuși ea zâmbea.

Pentru ea acel loc este același. Și de fiecare dată când pașea pe acel teren rememora fiecare amintire pe care o mai avea a acelui loc.

Copilăria e o amintire care aduce cu ea speranța.

Ellie şi inima ei


Ellie se trezi privind o poză cu el. Zâmbi şi se gândi că poate ar fi timpul să încerce din nou. Iubirea? 

Abia îl cunoaşte şi nici nu ştie dacă el măcar…

Scutură din cap şi închise monitorul. În ultimele luni se simţise vie, plină de viaţă. Nu se simţea legată de nimeni şi acum gând respira parcă nu îi mai era la fel de greu. Nu mai avea acel gol în inimă sau în stomac. Se vindecase…

Iar acum simţea că o ia de la capăt. Oare chiar vroia? Nici ea nu ştia…

Câteodată deşi rănile se repară în timp amintirea rănilor rămâne atât de bine întipărită în minte încât preferi să nu rişti din nou.

Nu îţi pierde speranţa. Trecutul nu e niciodată prezentul. Şi fiecare iubire e altfel…

“And in the end the love you take is equal to the love you make” (Beatles)

Advertisements